Colecția etnografică din muzeul Pavel Diaconu (video)

O poartă către tradiție. Pe lângă colecția de „lucruri sfinte”, din micul muzeu, am adunat aci și câteva elemente monografice ale Rășinari-ului prin care Mărginimea Sibiului și Ardealul, în general, arată potențial istoric și turistic.

Omul cald cu care am stat de vorbă are 74 de ani și este din Baia, prima capitală a Moldovei. A venit în Rășinari în 1971 când s-a căsătorit.

Vechituri, dar „lucruri sfinte” în micul muzeu Pavel Diaconu

Muzeul este, de fapt, casa pe care a moștenit-o de la socrul său, din Rășinari, pe strada Râul Caselor la numărul 1180 – casă construită în 1907.

Din 2010 a reușit să strângă peste 400 de piese, iar primele trei obiecte cu care a început să „construiască” muzeul, sunt:
– o sucală, piesă folosită ca accesoriu la războiul de țesut, pe care a primit-o de la un vecin;
– două prosoape artizanale;
– un darac, unealtă pentru scărmănat lâna.

Ce obiecte vezi în casa din 1907, Pavel Diaconu

Răsucitoare, depănătoare, sucale, suveici, război de țesut, covoare țesute manual, costume populare, șorțuri, pieptare, ștergare, fiare vechi cu cărbuni, troci pentru aluat și prelucrarea cărnii, vânturătoare, sticlărie și căni vechi, blidare, procoave (cuverturi), farfurii vechi, aparate radio vechi, paturi (străjac), fotografii vechi, cărți.

Programul de vizitare este de vineri până duminică, între orele 10 și 18.

De menționat este și faptul că nea Pavel Diaconu se implică activ în acțiuni și evenimente de tradiție, în special în Muzeul Astra.
Spre exemplu, este unul din cei 30 de actori amatori rășinăreni care joacă în „Nunta ciobanească” ori de câte ori are prilejul.

Nunta ciobanească este transpunerea scenică a folclorului autentic din Mărginimea Sibiului – fără nicio prelucrare sau selecţie a obiceiurilor – scrisă de Corneliu Dragoman Lubinschi, fiind jucată doar de localnici.

Nea Pavel povestește…

Elemente monografice ale Rășinari-ului*

Superstițiile locului

Am cules câteva din prejudecățile care decurg din credința că tot ce se întâmplă în natură și în comunitate reprezintă manifestări ale unor forțe supranaturale și potrivit căreia anumite întâmplări curente neînsemnate ar putea influența sau determina evenimente în viața sătenilor:

„Nu e bine să scoți gunoiul din casă după sfințirea soarelui, că-ți cureți norocul„.

„Când fierbe laptele de dă în foc, se umflă țâțele vacii și, ca să nu facă bube, se presară sare pe cuptor„.

„Muierea să nu umble de-un picior desculță și de celălalt încălțată, că rămâne văduvă„.

„Dacă vreun cioban fură ceva dela stână, dă pricazu între oi” (mor oile stăpânului).

„Lemnul de soc, vrejurile de viță sau găocile de nucă să nu le bagi în foc, că te dor măselele„.

„Dacă te speli de unde a beut calul, pierzi somnul„.

Locuințele vremii în Rașinari

Casele erau construcții solide din lemn, cu temelie din piatră și fără podoabe externe.
Acoperișul „pieptănat” și foarte înclinat ca să nu rețină apa, se învelește cu șiță / șindrilă și foarte rar și cu țiglă.

foto: captura Monografia satului Rasinariu

Pereții acoperiți cu pământ și văruiți cu alb și pe interior și pe exterior. Ferestrele una spre stradă și mai multe spre curte sunt foarte mici.

Locuința vremii se compune din două camere, una după cealaltă, separate printr-o tindă. Curtea este, în general, foarte îngustă, împrejmuită pe toate laturile și prevazută cu pardoseală din piatră.

foto: captura Monografia satului Rasinariu

Porecle ale timpului

Baroniță, Barbă-scumpă, Buricosu, Burtă-verde, Ceapa, Cheptosu, Ciocănel, Cocârță, Gâdea, Gușalău, Haidimă, Județu, Lăptuț, Nas-Flocos, Păsăralghie, Pilă-rea, Pită-moale, Șcheoaică, Stanca-Iepelor, Treabă, Uleiu, Vâlvoiu.

Despre rășinărean

Extrase din „Monografia satului Rășinariu”:

„Rășinăreanul e de statură mijlocie (în mediu 1,63 m) și cu trupul vârtos și îndesat. Are gâtul gros, fruntea largă și puțin bombată, ochii blajini puțin adânciți în orbite, nasul nici încovoiat nici turtit, fața rotundă și trăsături regulate.

foto: captura Monografia satului Rasinariu

Pielea e aspră și uscată, câteodată netedă și lucioasă, și e de culoare gălbuie sau măslinie. Părul capului e castaniu-închis, iar barba și mustața este adesea bălaie și mai rar brună ori negricioasă„.

„Femeile sunt bine făcute, robuste, cu coapse voinice, cu înfățișare plăcută„.

foto: captura Monografia satului Rasinariu

„Rășinărenii sunt înzestrați, fără îndoială, cu o mare inteligență. Oricând și oriunde li s’sau îmbiat condiții favorabile, tinerii rășinăreni s’au ridicat cu ușurință adesea la un nivel superior și la poziții dintre cele mai înalte„.

În concluzie, nea Pavel Diaconu a avut de unde culege piese cu care să încânte astăzi vizitatorii și iubitorii de Românie veche.

Are permanent trei culori aproape: steag la poartă (prima imagine a articolului); tricolor pe haionul mașinii și în… inima dumnealui mare – imposibil de văzut, dar ușor de simțit :).

„Moșu’ cu muzeu din Rășinari”, este activ și ușor de găsit și pe profilul de Facebook.

Am fost în Rășinari. De opt ori într-un an și jumătate.
Cucerit, aproape instantaneu, de oameni, istorie, tradiții păstrate, relieful nedomesticit al zonei, liniște, verdele mult, aerul în toate sensurile cuvântului, mă voi reîntoarce cu mare drag de fiecare dată când vreau să-mi încarc bateriile.

Inspirație: „Monografia satului Rășinariu”* (ediția din 1915), de Victor Păcală – profesor la Seminarul Andreian din Sibiu.

Cheie: satul românesc