Povești din Rășinari: Șezătoarea și Meșteșugurile

Noi dăm șezătorii și meșteșugurilor din Rășinari sensul unui drum nevăzut care leagă inimi, generații și amintiri. Tradiții românești păstrate cu multă dragoste în Mărginimea Sibiului.

Acolo unde timpul curge lin și răsăritul vine cu lumina vremurilor de demult, șezătoarea și meșteșugurile din Rășinari reprezintă respectul și recunoștința pe care localnicii le arată satului, familiei, trecutului, tradiției.
Comunitatea a știut să-și țină aproape rădăcinile, să-și adune poveștile, cântecele, lacrimile și zâmbetele.

În Mărginimea Sibiului, sufletul satului românesc autentic încă bate puternic, șezătoarea devine sărbătoare, iar meșteșugurile… punți de lumină între generații. Este locul în care trecutul devine mereu prezent și purtat cu demnitate și dor de frumos.

Povești din Rășinari: Șezătoarea și Meșteșugurile satului

Aici, unde munții și pădurile apără satul, viața curgea odinioară altfel. Mai tihnit, mai așezat, mai aproape de rânduiala firii. În Rășinari, inima Mărginimii Sibiului, fiecare zi de vară aducea în același loc oameni, povești și meșteșuguri care dau sens trecutului.

Magia șezătorii: locul unde poveștile prind viață

Oricine a avut norocul să asiste la o șezătoare autentică știe că e despre lucru, dar și despre comunitate, despre bucuria reîntâlnirii și despre rostul fiecărui gest.

foto: Muzeul Etnografic Rășinari

Femeile din sat, îmbrăcate în straie cusute cu migală, se adună la casele cu ocol întărit (n.r. construcțiile sunt grupate în jurul unei curți interioare), aprind un foc blând și scot din lăzi lână, fuior și andrele.

Printre firele poveștilor, fetele deprind tainele cusutului, mamele torc firul, iar bătrânele povestesc din vremurile de demult, când tot satul trăia în același ritm: cu cântec, cu glumă și cu multă trudă.
Câte un fluier sau o doină veche aduce aminte de păstorit, de bucuriile și necazurile ciobanilor care au făcut din Mărginimea Sibiului un ținut aparte.

Meșteșuguri, comoara neprețuită a satului

Din mâinile bărbaților pricepuți, lemnul se transformă în bâte ciobănești sau răbojuri nelipsite din viața păstorilor. În ateliere modeste, dar pline de viață, meșterii modelează șița, învață copiii satului tainele lemnului, așa cum și ei au învățat, la rândul lor, de la părinți.

Meșteșugul confecționării lumânărilor din seu de oaie încă se mai păstrează. Rețeta se transmite din ce în ce mai rar, astfel că și lumina blândă a lumânărilor, uneori, mai încălzește nopțile lungi de iarnă. Reprezentanții Muzeului Etnografic Rășinari prezintă rețeta acestora ori de câte ori au ocazia, la festivalul anual al comunei ori la evenimente locale.

Folclorul, sufletul comunității

Povești din Rășinari. De aici, cântecul nu lipsește niciodată.
Grupul vocal din sat, „Nunta ciobănească„, urmaș al ansamblurilor care existau aici încă din secolul al XIX-lea – păstrează vii doinele, strigăturile și cântecele de șezătoare. Vocile lor răsună din când în când peste dealuri, vestind că tradiția merge mai departe, chiar și când lumea se schimbă.

foto: Muzeul Etnografic Rășinari

Dansurile vechi, precum jocul Călușerilor și jiana fetelor, readuc în fiecare vară farmecul jocului din bătrâni, iar cântecele la fluier amintesc de timpul când păstorii vegheau turmele sub cerul liber.

Gospodăria pastorală, inima vieții de altădată

Orice poveste despre Rășinari și păstorit începe și se sfârșește în gospodăria tradițională. O casă cu prispă închisă, atelier de făcut lumânări, șură, grajduri, cămară – toate adunate în jurul unui ocol întărit care ține laolaltă familia, animalele, amintirile.

Obiectele, de la uneltele simple până la icoanele de pe pereți, spun povestea unei comunități harnice și credincioase. Fiecare colțișor ascunde o legendă despre muncă, dragoste, credință și înțelepciune, iar masa gospodarilor nu e niciodată goală. Cocoloșul cu brânză și mămăliga cu lapte nu lipsesc, aducându-ne aminte de gusturile simple, dar adevărate ale copilăriei.

Cum se păstrează și astăzi tradiția aici

Șezătorile, meșteșugurile, pictura pe sticlă și sărbătoarea iei trăiesc, încă, în fiecare casă și la fiecare sărbătoare. La biserica satului, pictorii continuă tradiția zugrăvitului, iar copiii, cei rămași cu părinții, deprind meșteșuguri uitate, pregătindu-se să ducă mai departe povestea. Sperăm.

foto: Muzeul Etnografic Rășinari

Rășinariul este locul unde „memoria secretă a obiectelor” se dezvăluie celor ce știu să privească și cu inima și cu ochii. Fiecare vizită, fiecare poveste și fiecare gest devin o promisiune, mai degrabă o speranță că tradiția nu se pierde.

De ce să povestim și să păstrăm aceste obiceiuri vii?

Tradiția, da, poate să fie o pagină de istorie, dar este temelia construcției noastre. Fără ea, satul, familia și identitatea românească își pierd rădăcinile. Șezătoarea, meșteșugul, cântecul și ospitalitatea sunt darurile de preț pe care le putem lăsa moștenire copiilor noștri.

Întrebări despre tradițiile zonei

Ce este șezătoarea?

Șezătoarea este o întâlnire tradițională a femeilor din sat, pentru lucru, poveste și socializare.

Ce meșteșuguri sunt specifice Rășinariului?

• Prelucrarea lemnului;
• Realizarea șiței;
• Confecționarea lumânărilor din seu de oaie;
• Pictura pe sticlă;
• Țesutul.

Cum se păstrează tradițiile în prezent?

Prin transmitere din familie în familie, ateliere locale, coruri și grupuri vocale, dar și prin participarea comunității la sărbători și întâlniri tematice.

Mergi să descoperi și tu aceste povești din Rășinari, să vezi și să cunoști mai bine simplitatea și frumusețea vieții tradiționale, să transmiți energia locului și firul narațiunilor neîntrerupte ale satului românesc.

Învață, povestește, transmite mai departe! Fii parte din întreaga poveste a satului românesc.