Meșteșug rar din Corund: pălării și accesorii din iasca de fag

Iasca de fag, prelucrarea acesteia este un meșteșug unic în Europa. Artă tradițională românească.

Iasca de fag, o comoară din inima Transilvaniei

În satul Corund, din Harghita, se păstrează un meșteșug rar, prelucrarea iștii. Ciuperca lemnoasă, destinată cândva focului, a devenit materie primă pentru pălării, genți și bijuterii – artă care a supraviețuit aici, chiar dacă a dispărut din Bavaria, Austria sau Cehia.
Este destul de rară ce crește pe scoarța copacilor bătrâni sau bolnavi.

Magia ieștii, de la lemn la obiecte unice

Ce este iasca?

Iasca este o ciupercă și crește pe scoarța fagilor bătrâni sau bolnavi, mai ales în munții din nordul României, respectiv Maramureș și Bucovina. De-a lungul istoriei, a fost apreciată pentru proprietăți antiseptice, hemostatice și, mai simplu, pentru capacitatea de a aprinde focul cu o scânteie (ciuperca Fomes fomentarius).

Transformarea

Procesul de prelucrare este meticulos și constă în:
– curățarea ciupercii cu migală;
– tăierea acesteia în felii subțiri;
– baterea și întinderea acesteia ori de căte ori este necesar până se transformă într-un material moale, elastic și foarte fin. 100% vegetal, fără urmă de plastic sau aditivi chimici.

„Ce rămâne în mâini este cel mai fin material organic din lume”, spune Zoltan Pal, unul dintre tinerii artizani pentru historia.ro.

O tradiție în pericol de dispariție

Câteva familii mai păstrează meșteșugul

Cândva era practicată de peste 70 de familii, iar astăzi doar șapte gospodării din Corund mai păstrează secretul meșteșugului. Materia primă se culege la peste 1.300 m altitudine, din pădurile românești, unde fagii trăiesc în pace de zeci de ani.

Iasca, de la foc la vindecare

Foc și preistorie

Studiile arheologice atestă că celebrul „om al ghețurilor” (circa 3300 î.Hr.) purta iască pentru a aprinde focul în călătorii. Chiar dacă denumirea variază în vechile limbi (latinescul esca, grecescul iskas), utilizarea ei rămâne la fel de fascinantă.

Miracole pentru sănătate

Medici antici, ca de exemplu Hipocrate și Paul din Aegina, menționau iasca în tratamente termice. În secolele XVIII‑XIX, chirurgul francez  Silvian Brossard o folosea cu succes în hemostază arterială, un procedeu recunoscut chiar de regele Ludovic al XV‑lea. În România era folosită și ca bandaj presor sau febrifug, iar moxibustia asiatică o utilizează încă.

Potenţial modern

Cercetările recente dezvăluie posibile proprietăţi antivirale și imunostimulatoare ale extractelor din Fomes fomentarius – descoperiri promițătoare pentru viitor.

Legătură între natură și artă

Acest meșteșug unic redă frumusețea relației autentice dintre om și natură. Meșterii din Corund sunt cei care au păstrat tehnica. 

Da, suntem dominați de materialele plastice, dar trebuie să știm, măcar, că pălăriile din iască, pe lângă faptul că respectă mediul, vorbesc despre un trecut adus în prezent. Acum, când ne confruntăm cu consumul masiv, este momentul să revendicăm acest meșteșug ca parte din patrimoniul cultural imaterial european.

De ce merită să cunoaștem iasca din Corund

Iată cinci idei care răspund:

1. Este tradiție rară: o întâlnim în România;
2. Sustenabilitate: 100 % natural, fără chimicale;
3. Funcționalitate reală: respiră, izolează termic și este durabil;
4. Are valoare culturală: leagă Europa de antichitate și inovație;
5. Rezistență și onoare: șapte familii, șapte jaloane ale continuității acestei tradiții.

Reținem

Meșteșugul iștii din Corund e o comoară rară a patrimoniului cultural românesc, un fel de pod între antichitate și viitor. Un element de turism rural, ateliere, povești digitale – un potențial care așteaptă să fie redescoperit și promovat.

inspiratie: historia.ro
imagini: generate cu ajutorul inteligenței artificiale