Emil Părău, „Milu lui Ilina”, s-a întors acasă cu un proiect de suflet
Emil Părău s-a născut în satul Roşia, la limita dintre judeţele Hunedoara şi Alba. Ca toți copiii satului, a plecat la oraș, pentru a avea șansa de a reuși în viață. Și a reușit. A făcut afaceri în mai multe domenii, printre care cel al turismului.
Într-o zi, când o întâmplare l-a făcut să-și amintească de copilărie, i-a venit o idee: cum ar fi să cumpere satul părinților, care în acel moment mai avea un singur locuitor în acte, și să îl reclădească, pentru a-l face sat de vacanță?
foto: realitatea.net
S-a urcat în mașină și a găsit casa părintească ruptă de la mijloc, căzută. Pe podișor, adică pe dulapul din bucătărie, erau atârnați niște lilieci.
În cuptorul unde buna lui făcea pâine în fiecare joi erau șoareci.
A tocmit o echipă de 15 muncitori ca să restaureze căminul copilăriei, apoi, cu greu, a reușit să dea de proprietarii altor 12 case din sat. Nu a fost nevoie de muncă de convingere. Erau toate în paragină, așa că a plătit 80.000 de euro pentru toate. A mai luat și 300 ha de pământ, pe care a adus turme de oi.
„Simți că duci în spate moșii și strămoșii tăi. Aici eram Milu lui Ilina – mama, lui Veronica – bunica, lui Simionu – bunicul. Aveai o responsabilitate, ceea ce în ziua de astăzi nu mai este” spunea Emil Părău, în timp ce se plimba prin livadă cu un reporter de la Kanal D.
foto: economica.net
Omului de afaceri i-a revenit zâmbetul pe buze de când s-a întors acasă. „Cât de vechi este acest măr”?, l-a întrebat reporterul. Uitându-se la un măr pe care îl avea în mână, el a răspuns: „Mărul e de anul acesta. Copacul în schimb… cred că are 100 de ani”.
Reclădirea satului, pentru a-l include în circuitul turistic, costă în jur de 500.000 de euro.
„Dacă vom înțelege și vom transforma sute de sate ca acesta, poate vom schimba o mentalitate a multor români și în primul rând o gândire a copiilor, să înțeleagă faptul că fără să avem rădăcini nu putem să rezistăm ca nație”, a spus Emil Pârău, care a încheiat reportajul cu o întrebare retorică: „Oamenii nu se mai mulțumesc cu puțin. Înainte, oamenii erau fericiți din nimic. Din lucruri simple. Am fost foarte impresionat când am auzit pe cineva: azi dimineață m-am dus la izvor să spăl strecurătorile – era o băciță de la stână – și așa m-am bucurat când am văzut cum plesnea mugurele la urzică. Vreau să vă întreb: câți oameni se mai bucură când plesnește un mugure în ziua de astăzi?”.
„Straja a devenit, nu doar de-acum, ci de mai multă vreme, un rai al schiorilor„, spune Emil Părău, investitorul nr. 1 al stațiunii Straja, pentru hunedoaraplus.ro.
Altă poveste din Apuseni, de suflet, este cea a familiei de pensionari care trăiește, zilnic, într-o „nuntă cu natura”.
