Avram Iancu este un sportiv în toate sensurile. A făcut Karate Kyokushin, triatlon, ciclism montan, alergare montană și acum înot. Înoată cât alții în șapte vieti :). De la zece ani.
Ți-ai stabilit următorul obiectiv?
Aș fi ipocrit să spun că nu mă gândesc la viitor. Până când să trăim acel viitor, trăim prezentul care în momentul de față este unul excelent, trebuie să mă bucur și să ne bucurăm împreună de ceea ce s-a realizat cu foarte multă greutate și cu implicarea foarte multor oameni care m-au ajutat, după aceea să ne gândim la viitor.

Tot ceea ce fac nu programez pe un an, doi, trei înainte, eu sunt inspirat de ceea ce se întâmplă în jurul meu, de anumite lucruri care mă ating, de cărțile pe care le citesc, de oamenii cu care mă întâlnesc, de exemplu ZiRomânia, foarte interesant.
Asta trebuie să facem: să zicem România! Și trebuie să exclamăm: Asta e România!, nu să spunem resemnați: asta e România… Mesajul pe care eu vreau să îl transmit acesta este.
Avram Iancu, dintre experiențe la care ții cel mai mult?
Este vorba despre traversarea Canalului Mânecii, a fost încercarea și zbaterea vieții mele. Am trecut de la un nivel la alt nivel.
Pur și simplu s-a întâmplat ceva frumos în viața mea. Am realizat că pur și simplu pot să fac eu ceva frumos pentru România, nu să aștept ca România să facă ceva pentru mine. Am simțit că pot să fac lucrul acesta.

Foto: arhiva personala Avram
Am avut 3 eșecuri și din a 4-a încercare am reușit. Am simțit că ce fac are un efect deosebit. Primul mesaj l-am primit din partea unui român: mă simt mândru că sunt român prin ceea ce faci, a fost un lucru extraordinar în momentul în care eu am eșuat, atunci am simțit cât de mult contează ceaa ce faci.
Până la sfârșitul anului cred că termin cartea căreia i-am dat un titlu simbolic „Schimbarea ești tu”, are menirea să responsabilizeze pe fiecare persoană în parte.
Care a fost cel mai greu moment?
Cel mai greu moment a fost la a patra încercare, când a trebuit să fac rost de bani. Era vorba de 8000 de lire și a trebuit să găsesc parteneri care să mai aibă încredere în mine după 3 eșecuri. Să mai ai tăria să apelezi la eventuali parteneri…
Dincolo de cele 18 ore din canalul mânecii a fost încercarea de a găsi parteneri. Aveam deja o dublă responsabilitate: față de mine și față de sutele de mesaje de încurajare pe care le primeam atunci. Simțeam această responsabilitate și față de compatrioții mei.
Doream să îi fac să se simtă mândri că sunt români. Marea mea satisfacție a fost că presa din Anglia a relatat că în premieră națională un român atacă înot Canalul Mânecii. Ca să poți să realizezi această performanță, trebuie să fii înzestrat de la Dumnezeu cu putere fizică și mentală și, dincolo de asta, trebuie să muncești foarte mult.
Noi avem o vorbă în popor: trebuie foarte mult talent, dar și foarte multă transpirație, nu se poate una fără cealaltă. Foarte foarte multe antrenamente, ore în diverse condiții care să reproducă condițiile, în râuri foarte reci, de 9-10 grade, am înotat pe Mureș 10 kilometri. Am fost de 3-4 ori la mare și am făcut antrenament la mare.
Ce ar trebui să redescopere românii, Avram Iancu?
Eu cred că trebuie să redescoperim valoarea identității noastre naționale, ființa identității naționale care este milenară. Anul acesta sărbătorim 100 de ani de istorie modernă, de Românie modernă, dar noi suntem aici de mii de ani.

Foto: ZiRomania.ro
Ar trebui să fim mândri și cred că cel mai important lucru pe care românii ar trebui să îl realizeze anul acesta este consensul.
Despre Avram Iancu, mai multe afli de pe IancuAvram.ro.
Trebuie să menționăm acum măcar câțiva dintre membri staff-ului care a dus la bun sfârșit această aventură: Călin Ene, Lucian Ionescu, Adrian Zapis, Viorel Adi Dăianu, Ulise Galu – caiaciști, iar pe uscat i-au fost de un real sprijin Vanea Aniko Emese și Elvir Aslan.