Trei Legende Ale Vinului. Podgoria care își păstrează tradiția

Toamna este perioada în care culegem. Culegem roadele pământului. Un alt moment în care ne întoarcem la natură, la ceea ce ne oferă ea cu mărinimie. Astăzi este despre vin.

Legende ale vinului

Dionysos, zeul vinului și al viței de vie. Bachus, la romani

Dionysos merge spre insula Naxos. Obosit, se așează pe o pajiste și observă o plantă firavă, necunoscută. Îi place atât de mult încât o smulge și o ia cu el. Ca s-o apere de arșiță, introduce planta într-un os de pasăre găsit pe drum.

În mâinile lui, planta creștea repede și osul devine din ce în ce mai mic. Dionysos găsește un os de leu în golul căruia pune osul de pasăre în care păstra planta. Planta continuă să crească și osul devine neîncăpător. Apoi, găsește o căpațână de măgar în care pune planta, cu osul de pasăre și cu cel de leu la un loc.

Ajunge la Naxos și sădește planta. Aceasta crește și face struguri minunați pe care Dionysos îi transformă în vin, învățându-i și pe oameni să lucreze via și să bea vin.

Una dintre aceste legende ale vinului spune că vinul obținut, din această plantă, capătă însușirile celor trei medii în care crescuse:
1. cei care au băut puțin din vinul oferit de zeu, la început au fost veseli și au ciripit ca păsărelele;
2. cei ce au băut mai mult au devenit combativi, bravi și puternici ca leul;
3. cei care s-au întrecut cu băutura au început să ragă precum măgarul. [legenda văzută pe vinul.ro]

Noe și vinul rosu, sângele Domnului

Noe (primul bețiv biblic) și fiii săi au obținut vin din parcelele cultivate la poalele muntelui Ararat. După ce se retrag apele, Noe ancorează Arca şi plantează mai mulţi butaşi de viţă-de-vie.

Pentru creștini, vinul roșu reprezintă sângele Domnului care s-a vărsat pentru mântuirea oamenilor, motiv pentru care este nelipsit de la ceremoniile religioase. [vazută pe historia.ro]

Persia, cadâna și strugurii „stricați”

Un rege alungă o cadână din haremul lui pentru că încearcă să-și ia viața într-un moment de disperare. Femeia merge în pivnița regelui unde găsește un vas cu resturi de struguri „stricați”, de fapt fermentați pe care îi gustă.

Încântată fiind de aroma și efectul lor, care îi dau „aripi”, povestește regelui… descoperirea. Acesta, fermecat atat de tare de aroma licorii, o primește înapoi pe cadână și hotărăște ca strugurii să fie folosiți pentru a face vin. [vazuta pe beicevrei.ro]

Depășim legendele și venim către zilele noastre

Vinul de ieri… și azi, Cotnari

Ştefan cel Mare și ai lui oșteni se îmbărbătau cu soiuri de vin pe care le întâlnim și astăzi. În primul rând, cele de la Cotnari.

Cotnari, e singura podgorie din România care şi-a păstrat sortimentul tradiţional.
Cele patru soiuri care vin de acum câteva sute de ani și pe care le ştim: Frâncuşa, Feteasca Albă, Tămâioasa Românească şi Grasa de Cotnari. Soiul cu cea mai mare vechime ar fi Feteasca Neagră. [info ziarul lumina]

Crama Basilescu, vinul cu o poveste care a început de peste un secol

Vinurile Basilescu și-au țesut originea din frumoasa poveste de dragoste dintre tânărul Aristide Basilescu (1892-1969) și tânăra domniţă Aglae Saint Georges de Posingen, descendentă a unei familii atestată documentar încă din anul 400 i.e.n.
Iubirea lor a fost o binecuvântare şi pentru activitatea domeniului viticol de la Urlaţi.

Aristide, profesor de economie politică la Universitatea din București a fost demis în 1946 pentru a face loc profesorului comunist Lucrețiu Pătrășcanu. Familia sa a fost alungată din casele pe care le dețineau lângă intrarea în parcul Bazilescu.

O altă poveste frumoasă și transformată în muzeu, este Crama 1777 din Valea Călugarească (video interviu) sau dacă vrei să știi ce se află în spatele unei alte băuturi, dar de data asta non alcoolică, îți recomand să citești povestea Brăgii Boierești.

Hai noroc!